"The Girl With The Dragon Tattoo" este prima carte din trilogia Millennium. Din pacate, dupa trilogia asta, Larsson a murit. Pacat, mare pacat.
Eu am citit-o in engleza. Mi-am cumparat-o anul trecut din aeroport, pentru ca aveam impresia ca nu o sa imi ajunga "cartea" pe care o citeam atunci (o sa ajung si la ea candva).
In romana, a fost tradusa (dupa titlul original suedez) ca si "Barbatii care urasc femeile". Eu recunosc cinstit ca am judecat cartea asta dupa coperta (deh, era 6 dimineata, eu ma duceam la o inmormantare si trebuia sa fiu singura pe avion) si, daca ar fi avut coperta din linkul de mai sus, pe raft ramanea. Si as fi putut sa imi dau palme.
"The girl with the dragon tattoo" este genial scrisa, povestea este construita atat de ciudat incat risti pe undeva sa ii pierzi firul daca nu esti atent. Este imposibil sa nu te indragostesti de fata, sa nu il urasti pe ziarist cand ii frange inima si sa nu rasufli usurat cand totul se termina aproape cu bine. Nu, nu este o poveste de dragoste. Se vrea a fi o poveste politista.
Dupa parerea mea, a fost scrisa pentru a contura personajele pentru urmatoarele 2 volume (dar despre ele intr-un episod viitor), pentru a face cititorul sa inteleaga ca Lisbeth este de o inteligenta rara desi la prima vedere pare retardata si neajutorata, ca Mikael este in esenta bun si decent desi (dupa parerea mea) este un nenorocit.
Mikael, ziarist, isi pierde reputatia si locul de munca in urma unui proces de calomnie si este angajat de un batran sa il gaseasca pe ucigasul nepoatei sale. Toate bune si frumoase, doar ca respectiva crima avusese loc in urma cu multi ani (recunosc cinstit ca nu imi amintesc exact cati). Mikael, la randul lui, o angajeaza pe Lisbeth pentru cercetare si asa ajung ei sa se cunoasca si ea se indragosteasca.
De-a lungul cartii (destul de groase si mancatoare de nopti, daca te prinde) ies la iveala o serie de aspecte neasteptate si oarecum halucinante. Asta mi-a placut la Larsson. Ca te intoarce cum vrea el si nici macar nu te poti infuria pe el. Nu ma apuc sa le povestesc. Poate cineva va vrea sa o citeasca si nu e frumos sa stric surpriza. Surprizele, de fapt. La plural. Nenumarate.
O recomand cu caldura tuturor. Mai putin celor care gusta doar siropul, ca nu o sa prinda.
